– autor necunoscut-

Un tânăr predicator se plimba odată alături de un predicator mai în vârsta printr-o gradină cu trandafiri, mărturisindu-i acestuia din urma ca nu prea ştie care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa lui, ce anume ar vrea Dumnezeu ca el să facă în viaţă. Predicatorul cu experienţă s-a îndreptat spre un tufiş de trandafiri, a rupt un boboc şi i l-a dat tânărului, rugându-l să-l desfacă, fără a rupe însă nici o petală! Neîntelegând ce legatură poate să existe între un boboc de trandafir şi voia lui Dumnezeu pentru viata lui, tânarul l-a privit întrebător, dar din respect faţă de colegul său, a încercat să desfacă bobocul. Zădarnică şi tristă încercare! Foarte curând si-a dat seama că nu are cum să „înflorească” trandafirul fără a-i distruge petalele catifelate.

Predicatorul mai în vârsta i-a spus atunci cu blândeţe în glas: „Daca nici măcar un boboc de trandafir nu putem desface cu mâinile noastre fără a-i nimici frumuseţea, cum ne putem închipui că am avea înţelepciunea de a ne înţelege de la bun început întreaga viaţă? Dumnezeu a creat floarea şi tot El o face sa înflorească. În mâinile mele trandafirul moare. Mă voi încrede, aşadar, în călăuzirea Lui în fiecare clipa din zi, pentru fiecare pas din călătoria pribegiei mele pe acest pământ. Singur Tatăl ceresc ştie şi cunoaşte calea ce-mi sta înainte. Mă voi încrede în El, în înţelepciunea Lui de a depăna momentele din viaţa mea, unul câte unul, la fel cum desface petalele trandafirului, una câte una.”

Anunțuri